OAMENII NORDULUI

La începutul lunii februarie, ne-am împachetat cele mai groase pulovere, izmenele și șosetele de lână de la bunica și noi, care dansam desculț în nisipul din Uranus la Balkanik Festival, în haine care nu le-ar ține de cald nici unor fluturi, am plecat spre Nord. Să mergi în Norvegia în luna februarie e probabil o experiență la fel de extremă cu a merge în Sahara în iulie, dar deja ne cunoașteți, ne place adrenalina mai ceva ca rachiul. Am schimbat patru avioane, și după multe ore de zbor și nerăbdare, turbulențe și covrigi, am ajuns în nordul Europei, dincolo de Cercul Polar, în ținutul care se numește Finnmark sau Laponia, să cunoaștem poporul indigen Sami, așa cum este el astăzi. Cândva se numeau laponi, însă termenul este astăzi rar folosit și considerat înjositor (în suedeză, înseamnă petec).

Cei mai mulți dintre ei trăiesc în nordul Norvegiei (40 000), iar restul, în Suedia, Finlanda și Peninsula Kola. Limba pe care o vorbesc este izbitor de asemănătoare cu maghiara, ambele făcând parte din familia limbilor uralice sau fino-ugrice, dezvoltate acum 5000 de ani, între Urali și Marea Baltică. În urmă cu sute de ani, erau oameni fără țară, nomazi, care își așezau cortul într-una din țările din nordul Scandinaviei, iar astăzi, deși reprezintă o populație minoritară, au propriul lor parlament și sunt considerați a fi una dintre minoritățile cu tradițiile cel mai bine conservate din lume.

  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului
  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului

Karasjok este capitala Sami din Norvegia și aceasta a fost destinația noastră principală. Un sat acoperit de zăpadă, unde mai mult de 90% dintre locuitori sunt Sami. Încălțați cu ghete din blană de ren sau din blană de focă din Groenlanda, purtând căciuli mari de ren și îmbrăcați în haine colorate, bătrânii se întâlnesc în fiecare zi la o cafenea improvizată în interiorul supermarketului. Pe masă se afla un termos de cafea, iar bătrânii ne priveau blajin, dar ca pe oameni din altă lume, ceea ce cred că și eram. Doar unul dintre ei vorbea engleză, iar ceilalți ne priveau curioși și insistent, așa cum privești o girafă când mergi prima data la Grădina Zoologică. De la el am aflat că să întrebi un Sami câți reni are echivalează cu a întreba orice om câți euro are în cont. Sau cel puțin așa era până nu demult. În prezent, guvernul norvegian are reguli stricte în ceea ce privește creșterea renilor. Autorizații pentru a avea turme de reni pot primi doar cei care sunt Sami iar părinții sau bunicii lor au avut și ei turme, iar numărul maxim de reni pe care îl poate deține o familie a scăzut foarte mult; altfel, regiunea Finnmark ar risca să se transforme din tundră în deșert iar toți renii, care își petrec cel mai mult timp în sălbăticie, să nu riște să nu mai aibă hrană. În zilele noastre, Sami cresc și alte animale, confecționează obiecte din lemn sau haine din piei și blănuri de ren.

Am încercat să-i iscodim pe simpaticii noi prieteni despre vechile tradiții șamanice pe care le practica poporul Sami, însă păreau neștiutori și chiar surpinși când le-am povestit că umblă vorba prin sudul Europei că Moș Crăciun s-a înfiripat în inima civilizației lor, în urma consumului de ciuperci halucinogene, de la care aveai impresia că vezi lucruri zburând. Însă, era clar că nu erau dispuși să împărtășească unor străini veniți de departe din secretele lor. Totuși, unul dintre ei, așa cum mi-a fost tradus, s-a oferit să îmi confecționeze o pereche de ghete de ren și ne-au recomandat un local cu mâncare autentică, unde am mâncat cel mai bun somon de râu, care nici nu era roz (aviz amatorilor).

  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului
  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului

Drumul ni l-am continuat la Parlamentul Sami, o clădire cu o arhitectură impresionantă, pentru care arhitecții Stein Halvorsen și Christian Sundby au câștigat numeroase premii. Construită din lemn, printre copaci, cu proverbe Sami scrise caligrafic pe perete, împânzită de picturi și cărți, în formă de cort Sami. Am fost întâmpinați cu căldură de către ghidul nostru Sami și l-am cunoscut și pe pastorul satului. Ni s-a confirmat încă o dată că șamanismul cu incantațiile lui și vechile practici religioase ale poporului care în timpurile străvechi considera că toate plantele și ființele au suflet și se hrănea cu mituri asemănătoare celor amerindiene, au pierit și că întregul popor Sami s-a convertit la creștinism, mai precis, la religia luterană care predomină în țările nordice. Tot la Parlament, am mai aflat că singurul viciu pe care îl au, în aparență, Sami, este cafeaua. Alcool nu beau, sunt oameni liniștiți iar de alte substanțe, acolo în mijlocul pustietății, nu poate fi vorba.

În acea seară, după ce am umblat în toate cârciumile și cotloanele din Karasjok și nu văzusem încă vreun ren sau aurora boreală pe care o tot invocam, am pornit pe drumul spre Finlanda. Ne-am oprit la un magazin de unelte imediat după graniță și am întrebat unde putem vedea și noi reni, ca bieți călători în Țara Nordului. Vânzătorul, amabil, ne-a comunicat că tocmai au sosit astăzi 4000 de reni din sălbăticie și că dacă mai mergem la 11 km, îi putem vedea.

  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului
  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului

Atât ne-a trebuit și duși am fost, până am ajuns într-un loc despre care nici nu citisem, nici nu auzisem. O arenă mare, cu mulți Sami în mijloc, veniți din Norvegia și Finlanda, să își recupereze renii aduși din sălbăticie cu snowmobilele. Pe rând, intrau în arenă în jur de 50 de reni odată, iar oamenii se aruncau asupra lor, le verificau însemnele de la urechi (toți renii sunt însemnați cu un simbol specific proprietarilor lor (reindeer herders). Noi eram singurii outsideri, dar am prins repede de la ceilalți ritualul. Când renilor li se dădea drumul în arenă, cu toții trebuia să ne retragem la margine, iar după ce intrau, ne întorceam în centru, cei îmbrăcați în roșu trebuiau să rămână pe margine pentru a nu speria renii. Sami se năpusteau asupra lor, bărbați, femei, copii, își găseau renii, își scriau numele pe ei cu un spray de graffiti iar apoi îi băgau într-un țarc. Priveliștea era nemaivăzută iar renii, ființe firave, aproape angelice, goneau în toate părțile. După scurt timp, eram înghețați până la măduvă, doar adrenalina ne mai ținea să nu degerăm. În Nord, chiar și -15 grade se simt ca -30, datorită aerului polar. Am aflat apoi că doar o dată pe an se întâmplă această împărțire a renilor, iar Nordul ni s-a părut dintr-odată, cel mai magic loc de pe Pământ.

  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului
  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului

În seara aceea, la ferma de câini husky a lui Sven Engholm, unde dormeam, ne-am făcut curaj și am încercat sauna care în Nord e nelipsită din casele oamenilor. Din saună, ne-am aruncat drept în zăpadă, după cum fusesem sfătuiți, iar drumul până la colibele de lemn l-am parcurs apoi desculț, în costum de baie, prin zăpada mare. Sven Engholm a construit și decorat singur o sumedenie de cabane de lemn și se mândrește cu 11 titluri de campion al celei mai lungi curse de sănii trase de câini, Finnmarksløpet - 1000 km. Câinii de sanie aproape au fost dați uitării, de la apariția snowmobilelor, însă Sven organizează săptămânal expediții de 4-5 zile în sălbăticie, la temperaturi chiar de -40 grade, unde toată mâncarea și sacii de dormit sunt cărate pe sănii, iar înnoptarea se face în cabane de lemn fără condiții de apă și electricitate. Nu știu dacă ne-am fi dus și noi în expediție dacă am fi avut mai multe zile la dispoziție, probabil că da. Dacă rezistă australienii și californienii, pentru noi n-ar fi trebuit să fie la fel de greu. De câte ori ne-ar fi luat frigul prea tare, am fi început să dansăm în spiritual balcanic.

  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului
  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului

În următoarea zi, ne-am echipat cu câte două tricouri, trei pulovere dintre cele mai groase pe care le aveam, gecile din puf și încă o geacă din piele de ren pe deasupra, iar în partea de jos, cu două perechi de ciorapi, izmene, pantaloni groși, pantaloni de lână și pantaloni de ski, pentru expediția în sălbăticie. Cu greu, am reușit să ne urcăm în săniile trase de snowmobilele a doi păstori de reni din aceeași familie și să pornim la drum, drum pe care l-am parcurs în mare parte, pe un râu înghețat, pe care Sami erau obișnuiți să circule iarna, ca pe autostradă. Doar o fâșie de râu era totuși dedicată snowmobilelor, iar pe partea opusă, se plimbau în voie, elanii.

  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului
  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului

După o oră, când în pofida tuturor bulendrelor de pe noi, eram extrem de înfrigurați, am ajuns în mijlocul pustietății, unde am găsit turma de reni. Pe vremuri, păstorii de reni erau acolo unde se aflau și turmele lor, chiar în cele mai aspre condiții, își puneau cortul în vreme de iarnă, lângă reni, însă, în vremurile noastre, aceștia merg zilnic zeci de kilometri cu snowmobilele, pentru a se asigura că renii rămân împreună și că nu se îndepărtează prea mult. Lemet și Ula vorbeau fluent engleza, și aveau și alte joburi pe lângă cele de păstori de reni. Ula era inginer de sunet, iar Lemet lucra în film. Amândoi au săpat o groapă în zăpadă, unde au făcut focul, iar din zăpadă adunată au construit canapele, pe care au trântit blănuri de ren și ne-au poftit să stăm să ne încălzim. Ei erau dintre cei care încă mai urmau vechea religie și ne-au spus că mai există încă un fel de șamani, mai degrabă vindecători și că merg la ei de fiecare dată când au o problemă, totuși nu o problemă în dragoste, “pentru că pe acelea nu ți le poate rezolva nimeni”. Au scos din lada de lemn pe care o aveau cu ei, o caserolă cu limbă de ren uscată, tăiată felii subțiri și o prăjitură cu ciocolată. Noi le-am oferit din slănina și ceapa pe care le adusesem și am făcut, cum se spune, cultural exchange. Pe măsură ce se apropia seara, adică pe la ora 14:00, pentru că la 15:00, deja se întuneca, am făcut previziuni despre cât am rezista acolo, în sălbăticie, să trăim doar din turma de reni. Ei erau pregătiți pentru asemenea ocazii, cu siguranță în cazul unei furtuni de zăpadă, nu ar fi avut multe opțiuni, și aveau la ei mereu faimoasele cuțite Sami cu care puteau tranșa un ren din câteva mișcări. Ne-au mai pregătit o cafea instant la ibric. În timp ce sorbeam din acea licoare a Nordului, nu prea grozavă la gust, dar eficientă, Lemet și Ula ne-au povestit că vacanța lor ideală nu s-ar întâmpla în vreo țară exotică, la mare și la soare, ci dimpotrivă, în Canada sau Alaska. Oamenii nordului trag tot la frig și tânjesc după locuri unde pot explora distanțe mari pe snowmobilele lor.

  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului
  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului

Pe 6 februarie, era Ziua Națională Sami, când tot poporul era îmbrăcat în haine tradiționale, colorate și accesorizate autentic. La bufetul de la restaurant ni s-a oferit supă de ren, friptură de ren, cheag de sânge de ren, inimă de ren și os de ren. În acea zi, am ascultat muzica lor veche, care se mai cântă și astăzi, yoik, care era utilizată în practicile șamane, împreună cu toba, pentru incantații. Spre seară, am călătorit și în alt sat mai în nord, Tana Bru. Dansul nu este obișnuit pentru ei, însă voia bună nu a lipsit. Ne întrebam cum ar reacționa dacă le-am duce lăutari, brânză de oaie și hore.

  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului
  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului

Am petrecut câteva zile în Nord cu o populație despre care nici chiar norvegienii nu cunosc prea multe, asta am aflat în orașele mari, ca Tromso sau Oslo și sper ca prin fotografiile pe care le-am realizat, împreună cu Silviu Gheție, care ni s-a alăturat în această călătorie, să îi cunoașteți și voi pe Sami. Imaginile vor putea fi văzute și în cadrul expoziției temporare, în septembrie, la Balkanik Festival, tot acolo veți putea asculta live yoik (joik) iar în februarie, anul viitor, vom duce la Muzeul Intercultural din Oslo artiști plastici din România, romi, sau care înfățișează cultura romă. Între timp, bucurați-vă de muzeul virtual și de oamenii nordului. Ne vedem în septembrie!

  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului
  • Balkanik!Festival 2015 - Primul festival de muzică balcanică - Oamenii Nordului

Ligia Keșișian Mitulescu, director artistic Balkanik Festival

 

Galerie foto

Fotografii realizate de Ligia Keșișian Mitulescu și Silviu Gheție

Media

Proiect finanțat prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014, Programul PA17/RO13 "Promovarea diversității în cultură și artă în cadrul patrimoniului cultural european", contract de finanțare nr. PA17RO13/LP1/27.11.2014, număr de identificare LP11/04.04.2014

Despre Proiect
EN RO